„Tic-Tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac” se auzea ceasul. „Trebuie să iau un taxi că altfel nu mai ajung la timp”, se gândi ea. Iar dormise până târziu, deja era şapte.  Cu un zâmbet îşi aminti că şapte i s-ar fi părut poate până nu de mult o oră cu totul matinală. Ha, dacă ar fi fost la liceu ar fi sărit cu febleţe peste prima oră la cât de obosită era. Ba chiar şi la facultate, dacă nu depăşise cele „20% posibilitate de absenţe” s-ar fi întors doar de pe o parte pe cealaltă în pat şi asta ar fi fost.

„Je m'appelle Jordy, J'ai quatre ans et je suis petit…” se revărsă din radio când îl deschise. Tare, asta apropo de liceu, că parcă de atunci nu o mai auzise pe „Dur dur d'être bébé”.

Aaaa, ticăitul nebun pe care îl auzea îi dădea o stare de nervi pe care cafeaua nu făcu decât să o amplifice. Pe când se aranja în fugă cu o mână pieptănându-se, cu alta machiindu-se, cu a treia încălţându-se şi a patra dând telefon la taxi, se gândea deja la programul de astăzi de la scârbici.

…

- Pe Lazăr Stănculescu numărul 16, îi spuse şoferului mirat. A, scuzaţi, Pache Protopopescu nr. 16, reformulă ea râzând, respectivul Stănculescu era clientul cu care trebuia să se întâlnească la 10. E dimineaţă şi încă sunt adormită, se explică.

- Nici o problemă domnişoară. Ştiţi eu sunt de noapte, super că mergeţi în direcţia aia pentru că aşa mă şi retrag după, trebuie să-l duc pe fi-meu la grădiniţă. Că oricum am stat mai mult decât trebuia, dar ştiţi cum este, de când am redus tarifele ca să fac planul, uite de aseară tot stau şi am tot spus hai că încă un pic, încă un pic, sarea din una in alta taximetristul.

Trebuia să ajungă la 9 pentru al prinde pe Andu, până nu pleacă spre alte zări, ca să revadă cu el dosarul. Mai avea câteva nelămuriri pe studiul de fezabilitate şi partea tehnică. Cu jumătate de ureche la ce tot îi povestea şoferul şi rugându-se să îşi dea seama că nu are chef de vorbă se apucă să răsfoiască dosarul: copia certificatului de înregistrare fiscală, dispoziţia primarului, declaraţia pe propria răspundere a reprezentantului legal contrasemnată de secretar etc. etc. etc.

…

- Roxy câtă cafea ai băut azi-dimineaţă, arăţi de parcă ai fi gata să mă iei la pumni, zâmbi Andu când ea intră val vârtej la el în birou.

- Ha, funny, not. Bine că te-am prins, vine Stănculescu la 10 şi nu înţeleg exact cum ai ajuns la 27 de mii.

- Magic ! râse el, enervând-o instant. Brava, mai se pune acum şi Andu pe bancuri în timp ce timpul trece implacabil scoţând-o din pepeni.